Şah mat

Poate îmi era teamă să pierd. Cota la pariuri era din start mult ridicată împotriva mea. Am ezitat să accept provocarea, dar privirea ta m-a intrigat. Nu am putut să îi rezist și m-am trezit în fața tablei de joc.

Ne-am ales pionii: eu albi, tu negrii și am făcut prima mutare. M-am avântat spre necunoscut, cu toate trupele înainte și mi-am păstrat o mică apărare pentru rege (cum aș fi putut să las neapărată cea mai importantă și mai vulnerabilă bucățică din mine?). Am pornit ceea ce părea a fi o ofensivă puternică. Defensiva ta părea aproape de nepătruns.

În fața ta sunt ca un începător la prima sa partidă de șah. Nu am o strategie și nici nu știu cum aș putea câștiga. Fiecare mutare a ta mă derutează. Mă mișc ca un nebun, cu mutări haotice. Încerc să înțeleg încotro te îndrepți și ce urmărești, dar lași atât de puține să se vadă, încât îmi este imposibil. Mintea mea este incapabilă să mai gândească.

Din când în când îți mai capturez câte o piesă. Încep să îmi închipui că aș avea o șansă să câștig. Dar, rând pe rând îmi pierd pionii și mă pui în șah. Te apropii de rege și mai ai doar câteva mutări până la mat. Cumva, scap de fiecare dată de acel final. Poate că mă lași să scap, sau poate în sfârșit m-am apărat bine.

Oricare ar fi motivul, partida continuă, în ritmul ei lent, fiecare încercând să gândească următoarea mutare cât mai bine. Sper că urmaătoarea mea mutare te va pune în încurcătură, te va costa un pion și mă va duce pe mine mai aproape de țintă.

Și totuși, nu vreau să câștig. Vreau să se termine la pat, să câștigăm amândoi și niciunul. Iar asta… să rămână o poveste fără sfârșit.

Nu inca

Liniste…

Priveste spre omul care ii vorbeste, dar cuvintele nu se deslusesc in mintea lui. Limba familiara i se pare greu de inteles, cuvintele ii par staine. Ca toti cei pe care ii vede langa el.

L-a ajuns oboseala, picioarele ii sunt de plumb sub greutatea corpului, ochii i s-au inchis si nici un sunet nu patrunde in interiorul scutului  creat de gandurile sale, care s-au adunat in jurul lui si au lasat inauntru o minte goala. Totul in jurul lui inceteaza sa mai capete sens. Lipsit de speranta isi abandoneaza trupul in mrejele sortii.

Se intoarce spre mine, iar ochii sai tradeaza ceea ce se intampla inauntrul lui.  Refuza sa dea un raspuns intrebarilor, dar nu il las sa renunete. Nu. Nu inca.

Cu pasi nesiguri ma indrept spre el. Dorinta de a face tot ce imi sta in putere sa il ridic de acolo ma stapaneste. Vreau sa il vad inaltandu-se spre visele lui, zburand ca o pasare a cerului catre vazduh.

Refuza din nou si respinge hotarat incercarile mele. Dar nu renunt. Nu. Nu inca.

Stradaniile mele ii aduc pe chip un zambet firav, capata o privire calda si e de ajuns. Zambetului lui e linistea de care aveam nevoie. Undeva a contat… undeva inca mai e un strop din el care spera. Nu a renuntat nici el. Nu. Nu inca.

 

For min kære.

Nonsens

Acordurile de chitară, ritmul tobelor și versurile melodiei i se confundă în minte cu sunetul vocii lui. Stă adâncită în intuneric, întinsa pe spate și cu ochii închiși, încercând să nege golul din înăuntrul ei care din nou își face simțită prezența. Niciodată nu dispare cu adevărat, iar de fiecare dată când se întoarce e mai adânc, mai dureros.

Să fi fost muzica? Să fi fost amintirile? Sau poate visul?

Străzi înguste și clădirile vechi de secole, culori șterse, soare și cafeneaua mică din colțul străzii. O pereche de ochelari, un pachet de țigări și o cafea pe masuța rotundă. Un scaun gol care așteaptă să fie ocupat de ea. Totul este chiar acolo in fața ei, așa cum și-a dorit întotdeauna. Zâmbește de fericire, îndinde mâna vrând să ajungă la el, dar brusc totul se îndepărtează.Distanța crește și crește până se transformă în ani, fără a avea vreo scurtătură. Rămâne captivă între barele timpului.

Se trezește fericită, dar plânge; râde, dar lacrimile i se scurg pe obrajii calzi. Stie că acolo este un scaun gol care o asteaptă, iar ea este piesa lipsa din puzzle, pierduta in timp si spatiu. Incapabilă să ajungă la locul ei, conștientă că nu are ce căuta aici, lasă durerea să i se împrăștie în trup. Adeseori se intreabă dacă într-o zi golul o va înghiți cu totul, iar ea va înceta să mai existe.

Sentimente contradictorii o stăpânesc și pierde controlul. Mintea face cercuri în jurul imaginii lui, timpul strânge catușele în jurul încheieturilor ei, iar ea ar vrea să țipe, să urle de durere, să alunge golul, să se elibereze și să fugă de capacana pe marginea căreia deja a început să alunece.

Totul devine neclar și lipsit de sens. Ceața și fumul se confundă, conturul ei se pierde, umbra ei dispare cu totul și singurul lucru care mai ramane e visul.

Ends

I can’t understand myself. ‘Cause it has to be me the reason why as December approaches, instead of being happier, i feel sadness. It could be the cold, but it feels like much deeper than that.

Tears… again… I can see the way you can’t take it anymore…. “hold on”, i scream. i doubt that you heard me, though…. Tonight i’m gonna look into your eyes and see the answer i seek. My only hope left is that the answer will make me smile and feel stronger.

I remember the day you felt like i feel now. You thought everything was over. You cried, you were angry with yourself even though you did nothing wrong and wanted me to go away. I know i didn’t do well, i’ve failed then to make you feel better. I feel like i’ve always failed at that, despite the fact that i always thought i’m a good comforter.

I will make a wish…

I wish you will make me feel better, like i never managed to make you.

… and maybe everything is going to be ok.

Looking in the mirror i see an old version of me. One that i thought gone since you’ve been in my life. Sadly it’s still here, inside me, biting and eating me from inside out. I want to kill it, but that’s not possible.

If only the phone would ring sooner so i could go…

Arts

What is it with most artist that they usually act crazy, or eccentric, or thought to be nuts? People categorize them as out of there mind, maybe even throw them into help centers for mentally disturbed persons. But what is the definition of crazy? Violating the social pattern and not being rational does not mean you’re insane. Why can’t one just be different, contemplate the beauty of colors and shapes of the surrounding, let the heart and impulse to rule and not the ration and even act like a kid whenever he wants?

I am crazy, insane, mad or whatever you want to call it. You can examine my behavior and put whatever diagnostic you want, but what about the ones that are damaging the others like me? We are fragile, emotional, unstable persons, that really feel the words coming out your mouth hurting inside. Those persons are the ones that make us depressive or to act foolish and violent. They are the ones that should be locked up, reeducated and then released into the world.

We see beyond your rigid minds can see. We dream and create a better place. In our minds at first and then try to show it to the world through draws, paintings, writings, songs, or any other kind of art there is. It would be nice if you would listen to us and help us materialize what we have created. Sometimes we just try to show you the world how it is now, make you realize some things that you people are too busy too see. When was the last time you walked in the morning, looked at the arising sun, saw the wonderful colors of sunrise and smiled thinking how beautiful life is?

What you wish for?

Take a minute to look around you and notice all those dreams…
See the little gipsy girl that looks through the window of a beauty center, wishing she was a fabulous model; see the poor dog with no owner that makes puppy eyes outside the pet shop, begging for treats; see all the other people looking at something they wish they had, or were…
Me? I am the lonely girl standing on the stairs of the palace, looking at the old building and wishing she lived in a city with real history.
WHAT ARE YOU LOOKING AT AND WHAT DO YOU WISH FOR?

L.o.V.E. (laugh or vibrate energy)

Your touch is still fresh on my skin, my body still feels the heat. The train left, I left and I am heading north. Even though you are not here, your music, with every beat and every sound, brings up the feeling of you.
I’m going nowhere, just enjoying the sun, thinking about nothing, smiling to myself and laughing. I love the way you make me feel, even when you are not around.